Într-o seara, dupa ce copiii isi facusera tema, cartea ofta obosita si calculatorul radia vesel. Cartea i-a spus calculatorului:
-De ce esti vesel, daca ai lucrat toata ziua?
La care calculatorul ii raspunse:
- Eu nu am depus niciun efort. Acum nu am nicio informatie in memorie si ma pot odihni linistit.Insa tu, care oricum nu esti de folos nimanui, nici macar sa dormi nu poți!
Cartea a simțit un junghi in inima. Undeva departe, stia ca acele cuvinte erau reale.
Peste ani buni, familia îmbatrinise și acum se afla in acea casa o familie nouă. Mezina familiei a gasit intr-o cutie niste resturi. Erau resturile calculatorului! Le-a aruncat, fara a isi face griji.
Peste cateva zile gasise o carte veche, incepuse sa o rasfoiasca si i se paruse minunata, o citise si o citise intr-una. Nu a mai gasit nicio carte mai interesanta decât prima carte citită. Astfel si-a descoperit o pasiune:cititul
