Era o zi obisnuita de marti. Martia avem ora de sport.
La ora de sport, profesoara, a propus sa ne jucam fotbal. Am format cate doua echipe pentru a ne putea juca. Copiii alergau in sala de sport ,dupa mingea de fotbal.
Eu, de asemenea, alergam dupa mingea de sport in speranta de a o lansa spre poarta echipei adverse, ca sa o nimeresc, si sa dau un gol.
Uite ca insfarsit, dupa multe rugaminte si tipete, un coleg din echipa mea, mi.a pasat mingea pentru a o pasa eu altui coleg. Eu ma simteam singur in acel moment. Nimeni nu mai era in calea mea. Nimeni nu mai statea intre mine si poarta echipei adverse. Normal, asta era imaginatia mea bogata. Cand am primit mingea de la colegul meu, m.am deplasat spre poarta adversa. Normal ca nu am mai dat pase nimanui. Ma indreptam tot mai aproape de poarta, pana in momentul in care nu mai puteam. Intre mine si poarta, era doar portarul. Am sutat si am lovit atat de tare minge, cu toata puterea pe care o aveam in mine, pana cand viteza mingii a depasit atentia portarului si am dat gol !
