Era o zi călduroasă, una cu un parfum dulce..Venise primăvara,prințesa renașterii.Albinele bâzâiau,fluturii zburau visători iar micile insecte mergeau într-un marș plin de mândrie.
Eu contemplăm.Magia naturii mă orbise:o floare.Floarea era mica,gingașă dar atrăgătoare, era galbenă ca astrul ce ardea pe cer și îndrăzneață.M-am apropiat.Am smuls-o.Ziua aceea am dus-o cu satisfacție la mama care mi-a zis:
-Draga mamei,ce cadou splendid,dar,și trist.
Eu am privit-o confuz/ă:
-Tristă?
-Și ea are viața, și ea simte.
Am plecat îmbufnat/ă (depinde de tine)
Venise ora de culcare:Totul se întunecă încetul cu încetul..
-Hai să alergăm, spuse o fetiță.
Mă uitam.În fața ochilor, mai exact deasupra ochilor era o fetiță care mă calcă în picioare.
-Hei, ai grijă!am strigat eu.
Simțeam ceva greu.Niste copii s-au așezat peste mine...
-Vai, te rog nu mă mai strivi !
Apoi o un băiețel și o fetiță mă priveau curioși. Băiețelul s-a apropiat și am simțit o durere vai,ce durere..
Nu știam cât rău poți face doar din neatenție.Dar de acum voi ține minte și voi trata totul cu bunătate,iar daca și tu o vei face vom schimba lumea împreună!
