Și acum țin minte vecinul meu , David , un băiat cu o boala incurabila dar netransmisibilă.
Putini colegi îl înțelegeau și se jucau cu el dar ceilalți își băteau joc. Mama mi-a explicat ca asa a fost din naștere și ca puteam fi chiar eu asa deci am decis sa ii fiu un prieten foarte bun!
Intr-o zi David se întoarse plângând de la scoala, întrebându-l de ce plânge am aflat ca colegi lui și-au bătut joc de el. M-am hotărât da iau o decizie odata pentru totdeauna. Am rugat doamna director sa spune întregi scoli sa ne întâlnim in sala de ședința unde vreau sa le transmit un mesaj important.
A doua zi doamna director ia strâns pe toți iar eu cu inima bătându-mi nebunește m-am urcat pe scena și le-am zis întregii scoli ce mi-a zis mama despre David. La final majoritatea elevilor aveau lacrimi in ochi printre care și cei care și-au bătut joc de el.
Începând de a doua zi totul se schimbase pentru David. Dintr-un copil evitat de toți devenita înconjurat de bunătatea si dragoste de care avea nevoie
