Albina cea curajoasa
Intr-o frumoasa zi de vara , pe cand soarele stralucea pe cerul senin , lipsit de norii plumburii , o albinuta se hotari sa se duca singura sa culeaga niste polen .
Albinuta cea harnica porni la drum de una signgura si porni in cautarea unei flori frumos mirositoare dar cu mult polen . In timp ce albinuta aduna polenul dintr-o floare roz , pictata neuniform cu pete albe , un fluture destul de mare apare si el pe „ taramul ” de unde albinuta aduna polen . Fluturele se supara deoarece albina ii invadase locul incepu sa o alerge pe biata albinuta . Albina simtii pericolul si incepu imediat sa zboare , luand si polenul bineinteles . Aceasta incearca sa zboare din ce in ce mai repede , dar nu putea deoarece olenul o ingreuna . Fluturele era la un pas sa o prinda , cand , albina se intoarse si il intepa in aripa lui colorata cu putere . Acesta cazu la pamant si nu mai putu sa zboare . Albinuta pleca acasa bucuroasa si , cand ajunse , le povesti suratelor sale patania petrecuta . Aceastea o felicitara pentru curajul ei si pentru munca depusa pentru polen , asa ca , se hotarara sa ii faca o coronita din flori , pe marimea ei .
A fost o experienta deosebita pentru albinuta noastra .
