Adjectivul = parte de vorbire flexibilă care arată o caracteristică a unui substantiv
Obs. Adjectivele se acordă cu substantivele determinate în gen, număr și caz.
Clasificare:
I. După formă:
a) variabile: - cu 2 forme flexionare: mare/mare/mari/mari
- cu 3 forme flexionare: mic/mică/mici/mici
- cu 4 forme flexionare: frumos/frumoasă/frumoși/frumoase
b) invariabile: cumsecade, roz, kaki
II. După structură:
a) simple: albastru, roz, frumos
b) compuse: alb-verzui, galben-verzui
III. După origine/proveniență:
a) propriu-zise: alb, verde, auriu, argintiu
b) provenit din alte părți de vorbire:
* din verbe la participiu: (documentul) scris, (lucrul) făcut
* din verbe la gerunziu: (casa) fumegândă, (batista) fluturândă
* din adverbe: (ape) repezi, (mersul) agale
* din pronume: ex. această (fată), fiecare (băiat), altă (privire)
* din numeral cu val. adjectivală: două (case), șase (fete)
Funcții sintactice ale adjectivului:
1) Atribut adjectival : Fetele frumoase participă la competiție.
2) Nume predicativ: Vremea este mai caldă.
3) Complement indirect: Din roșu se face verde.
4) Compl. circumst. de mod: Este mai mult alb decât verde.
5) Compl. circumst. de timp: De mic știa să citească.
