Ploaia
-----------
Ploua, ploua,ploua, de trei zile tot ploua necontenit, o ploaie bacoviana, cu rafale de vant care aproape ca misca acoperisurile caselor iar stropii grei ai ploii lovesc in ferestre ca niste ciocane.
Ma intreb: "ce-are ploaia asta cu noi de nu se mai opreste?". Poate o pedeapsa aspra datorita faptului ca s-au taiat enorm de multe paduri de oameni care nu-si doresc decat bani, negandindu-se ca actiunilor lor lovesc precum un bumerang, inapoi, nu numai asupra apropiatilor lor(copii, sotii, parinti, rude, priteni) ci asupra noastra, a tuturor.
Norii s-au suparat si au declansat o actiune de protest impotriva nejudecatilor care au defrisat paduri seculare imense.
Nori incarcati cu sarcini electrice contrare se ciocnesc puternic, declansand fulgere si tunete, ca de fapt si oamenii cu pareri contradictorii.
Oamenii ajung la judecati, norii se razbuna pe noi, pe noi care nu avem nici o vina. Vinovatii vor plati, fara doar si poate, mai devreme sau mai tarziu. Dumnezeu nu doarme...
Inchei printr-o poezie de-a lui Bacovia:
"Moina
Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.
Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.
Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...
Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă."
