Nuvela ,,Două loturi" de Caragiale are un singur fir epic ce relatează drama omului obișnuit al cărui destin este situat la limita dintre comic și tragic. Conflictul nuvelei este evidențiat de stările sufletești ale lui Lefter Popescu aflat într-un moment esențial al vieții când șansa i-ar putea schimba soarta. Autorul pune accent pe tragedia psihologică a eroului din îmbinarea visului cu realitatea. Fiind o operă epică avem ca moduri de expunere narațiunea, dialogul și câteva pasaje descriptive iar acțiunea poate fi structurata pe momentele subiectului. Narațiunea se face la persoana a 3-a, este indicata prin construcții scurte, interogative prin care se stârnește interesul cititorului asupra întâmplărilor. Firul epic începe cu intriga, în care sunt înfățișate căutările disperate ale lui Lefter privind cele doua bilete, apoi vine expozitiunea din care aflam ca eroul a cumpărat doua bilete de loterie cu bani împrumutați de la căpitanul Pandele, care vine și îl anunță pe Lefter ca cele doua bilete au ieșit câștigătoare, dar acesta nu le mai găsește și de aici se declanșează desfășurarea acțiunii cu multe întâmplări în multe locuri. Târziu găsește biletele, iar acțiunea atinge punctul culminant căci Lefter este cuprins de o mare fericire. Însă bucuria este de scurta durata deoarece numerele biletelor erau inversate, iar reacția eroului când afla este deosebit de violentă întâi asupra propriei persoane cât și asupra bancherului.
Urmează deznodământul, unde naratorul propune doua variante posibile despre starea psihica a a soților Popescu după această deziluzie cumplită. Conflictele nuvelei și neliniștile personajului generează un comic savuros de situație dar și de limbaj.
În final, cititorul rămâne cu un gust amar întrucât eroul este doar victima unui joc al hazardului.
