Epitetul: blândei veri, tăinuitelor dureri, capete pletoase, corăbiile negre, umbra-ntunecoasă
Repetiția: An cu an împărăția tot mai largă se sporește,
Iară flamura cea verde se înalță an cu an
Neam cu neam urmându-i zborul și sultan după sultan.
care vine, vine, vine, calcă totul în picioare
Aliterația: âjâind ca vijelia… ,
Comparații: Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată –
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
Metaforă: uraganul ridicat de semilună.
Fulgerele adunat-au contrafulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare.
Tot ce stă la umbra crucii
Hiperbolărâuri-râuri, câtă frunză, câtă iarbă
Personificarea: Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii.
Enumerația: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul
Cuvinte de efect onomatopeic:Durduind soseau călării…
