A venit și ziua în care Mihai avea sa se mute în alt oraș, la o distanta de două ore. Nu puteam accepta faptul ca cel mai bun prieten al meu aveam sa nu-l mai văd. Ne spuneam tot timpul ca ne vom suna, ca ne vom vedea cu ajutorul aplicațiilor de pe internet dar nu -i același lucru. Noi eram aproape de nedespărțiți, cu o singură excepție și anume seara când fiecare dormea la casa lui. Nu eram doar prieteni, eram frați pentru că niciodată nu ne-am supărat unul pe celălalt. În ziua plecării amândoi eram triști. După vreo săptămână, un miracol s-a produs. Mihai venise sa mă viziteze. Ne-am hotărât ca la doua săptămâni sa ne vizităm cu schimbul. Pot sa spun ca prietenii rămân nedespărțiți.
