Pădurea
Rar mi-a fost dat să văd un astfel de miracol. Ajunsesem anul trecut la pădure. Cum poate un cuvânt din şase litere să reprezinte o bucată din rai!? Parcă îl văd pe fratele meu, Alex, zicând "dacă ştiam că vor avea un şemineu si o bibliotecă atât de mare, ne-am fi prelungit şederea". Cum putea să se bucure de ceea ce au construit oamenii când tot ceea ce aveam în jurul nostru era dat de divinitate? Coborâsem la vale, trecând de un pod şi dând de un râu. În apa străvezie se între-vedeau nişte grozăvii, care mai apoi aflasem că se numesc păstrăvi. Dacă Alex era satisfăcut să-i vadă în tigaie şi să-i savureze cu o felie de lămâie lângă, eu aş fi stat, ascultând murmurul apei şi privindu-i, până s-ar fi întunecat, neavând de ales decât să mă întorc la căldură, lângă "şemineul lui Alex". Da, era al lui. El se defăta cu cărți, iar eu mă simțeam mai viu ca oricând simțind frigul amorțindu-mă.
