Frumoasa primăvară
Minunata primăvară a venit cu albii ghiocei cu o pătură de iarbă și ramurile copacilor se împodobeau cu muguri.
Păsărelele cântau, slăvind bolta senină, soarele dătător de viață, întreaga frumusețe a lumii și fericirea de-a trăi. Pârâile curgeau năvalnic, cu coame albe de spumă pe spinare.
Pe malurile lui, prin poienele de-un verde viu, aprins, mieluții albi, negri, tărcați, încă însetați și nesătui de lapte, zburdau, behăijd dulce, urmându-și stângaci mamele.
Natura, darnică natură, încălzită de razele scânteietoare ale soarelui de primăvară, fremăta din adâncuri, sub înfocata chemare a vieții, a nevoii de-a se înmulți, a crește, a dărui.
