Răspuns :
Salut!
Interpretează în două enunțuri citatul: „albinele se țeseau pe deasupra păpădiilor neostenite”.
______
Răspuns:
Odată cu sosirea primăverii, păpădiile, flori galbene ca soarele, sunt cele care înfloresc în iarba deasă din grădini și de pe pajiștile verzi. Albinele harnice adună neostenite polenul lor pentru a face miere; fiind atât de multe, naratorul compară roiul de albine cu o pânză ce se țese în zbor deasupra florilor.
______
Observații:
- atunci când avem de interpretat un mesaj literar, vom căuta cuvinte sau grupuri de cuvinte care au un sens figurat; în citatul de mai sus, observăm metafora personificatoare (despre care vom învăța în gimnaziu): „albinele se țeseau”
- metafora folosește sensurile figurate ale cuvintelor ca urmare a unei comparații subînțelese (Mingea de foc anunță o zi călduroasă. - mingea de foc = soarele)
- personificarea este o altă figură de stil care atribuie însușiri omenești obiectelor, ființelor necuvântătoare, fenomenelor, elementelor cosmice (Soarele mângâie păpădiile abia înflorite.)
- metafora personificatoare combină cele 2 elemente cu sens figurat (Mingea de foc mângâie păpădiile abia înflorite.)
- întotdeauna este util să citim tot textul, când avem posibilitatea, deoarece ne ajută să interpretăm mai ușor anumite citate din el
Câteva citate din „Păpădia”, de Ion Agârbiceanu:
„Întârziată, se grăbea acum și primăvara să câștige ce a pierdut. Dintr-o zi într-alta înverzeau luncile și răzoarele tot mai tare și, într-o bună dimineață, Anicuța rămase încremenită când deschise ușa grădinii: văzu un covor nesfârșit de floricele galbene, una într-alta încât abia încăpeau.
Floricelele păreau că i-au furat ochii, și copila nu mai putu face nici un pas: privea întins covorul de bănuți galbeni, ba parcă de luminițe - și încet-încet se însenină toată fața, cât părea că o sărută soarele de deasupra.
Anicuța (...) începu să urmărească cu privirea albinele cari, tot mai multe, treceau din floare în floare.
Anicuța e singură acum și privește dusă la minunea din fața ei. În liniștea mare, din covorul cu steluțe de aur se ridică un zumzet ușor: copila nu știe dacă florile cântă sau albinele? Acum sunt tot mai multe: aproape nu-i floare fără albină, își face copila socoteala. Câte vor fi ? Cine le poate număra?
(...) Peste zi se strecură de mai multe ori în grădină să le vadă: parcă erau tot mai multe, tot mai dese, și albinele se țeseau pe deasupra lor neostenite.”
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!