Lazăr era evreu de neam, din ceata fariseilor, şi, după cum s-a găsit undeva, fiul fariseului Simon, de loc din satul Betania. Domnul nostru Iisus Hristos, pe când petre-cea pe pământ pentru mântuirea neamului nostru, S~a împrietenit cu el în astfel de împrejurări: Hristos venea adesea în casa lui Simon şi vorbea cu el mai cu seamă despre învierea morţilor. Cu acest prilej Lazăr s-a împrietenit cu Domnul mai mult; dar nu numai el, ci şi cele două surori ale lui, Marta şi Maria.
Când s-au apropiat mântuitoarele Patími, pentru că trebuia sã încredinţcze lumea mai bine despre taina Învierii, Iisus a înviat din morţi, pe când se afla dincolo de Iordan, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul văduvei. Între timp Lazăr, prietenul Său, cuprins de o boală grea, a murit. Iisus însă, cu toate că nu era de faţă, a spus uceni-cilor: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit!”. Iar dupã puţină vreme a adăugat: “Lazăr a murit!”. Atunci a părăsit Iordanul şi a plecat în Betania ca să afle ştiri de la surorile lui. Betania este departe de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. Surorile lui Lazăr L-au întâmpinat şi I-au spus: “Doamne, dacă ai fi fost aicea, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl înviezi, căci poţi!”. Iisus a întrebat poporul: “Unde l-aţi pus?”.
Şi îndată toţi au pornit la mormânt. Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus: “Doamne, miroase, căci este de patru zile în groapă!”. În urmă Iisus s-a rugat şi, vărsând lacrimi, a strigat cu voce mare: „Lazăre, ieşi afară!”. Şi îndată a ieşit mortul; iar după ce a fost dezlegat, a plecat acasă.
