Răspuns :
Scrumbia afumată
de Charles Cros
Era un mare perete alb - gol, gol, gol,
De perete o scară - înaltă, înaltă, înaltă
Și jos o scrumbie afumată - uscată, uscată, uscată.
El vine, ținând în mâinile sale - murdare, murdare, murdare,
Un ciocan greu, un cui mare - ascuțit, ascuțit, ascuțit,
Și-un ghem de sfoară - groasă, groasă, groasă.
Apoi urcă pe scara - înaltă, înaltă, înaltă,
Și bate cuiul ascuțit - toc, toc, toc,
Sus pe marele perete alb - gol, gol, gol.
Dă drumul ciocanului - care cade, care cade, care cade;
Leagă de cui sfoara - lungă, lungă, lungă,
Și de capătul ei, scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată.
El coboară scara - înaltă, înaltă, înaltă,
O ia cu ciocanul - greu, greu, greu,
Și apoi pleacă - departe, departe, departe.
Și de atunci scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată,
La capătul acelei sfori - lungi, lungi, lungi
Lin se leagănă - mereu, mereu, mereu.
Am compus această poveste - simplă, simplă, simplă,
Ca să se înfurie oamenii - gravi, gravi, gravi,
Și să se bucure copiii - mici, mici, mici.
Salut!
*** Adjectivele sunt cele evidențiate prin scrierea îngroșată.
Adjectivul este o parte de vorbire flexibil care arată o însușire a unui obiect (ce fel de perete? ... mare, alb, gol etc)
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!