Stefan cel Mare traieste niste sentimente ravasitoare, dupa macelul cu turcii.
Indurerat, trist si ostenit, acesta alearga la mama sa, care il imbarbateaza si ii da curaj.
Astfel, sentimentele si trairile sale sunt de tristete, oboseala, durere si amaraciune, insa si de speranta primita de la mama lui. El prinde curaj si se intoarce la ostile sale, fara sa se dea batut.
