Cartea care îmi vorbește
Într-o zi am mers la bibliotecă să împrumut o carte.
Ajungând acolo am salutat politicos și m-am îndreptat spre rafturi să-mi aleg o carte. Am luat în mână o carte cu tot felul de povești, dar nu mi-a plăcut și am așezat-o înapoi pe raft. Deodată s-a auzit:
- De ce m-ai lăsat, sunt și eu o carte ca toate celelalte, merit să fiu citită!
- De unde s-a auzit? întrebasem eu surprins.
- De pe raft, sunt cartea care ai luat-o, ai răsfoit-o și ai pus-o înapoi fără să te gândești că și eu am sentimente!
- O carte, să vorbească, nu-i posibil!
- Ba este! Și noi, cărțile, suntem ca voi, oamenii, doar că noi suntem mai speciale ca voi.
- Cum să fiți mai speciale ca noi, voi aveți doar coperți și foi.
- Nu contează din ce e compus un lucru, contează ce conține.
Am continuat să discutăm, iar la sfârșit m-am gândit să o împrumut, pentru că am văzut că era ,,deșteaptă''.Toată săptămâna am citit-o și am observat că această carte chiar e frumoasă.
Ziua aceea zici că a fost un vis frumos care nu aș fi vrut să se termine!
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sper că o să îți fie de folos și mâine când vii de la școală să-mi spui dacă profesoarei tale i-a plăcut. Pupici! :*
