35 DE PUNCTE VA ROOG
Formuleaza trei idei principale/secundare din fragmentul dat:
Deşi trândav la carte şi mai vrednic la hrană, Dănuţ avea ceva la cap, cum se spune, pentru matematică şi chimie. Cu inima lui curată care punea răul pe urmă şi întâi binele, Ionică socotea că băiatul ar putea ajunge odată un om de ştiinţă sau un inginer cu renume, de aceea nu se ţinea mândru pe lângă el […]. De pizmuit îl pizmuia numai pentru ce s-a spus adineauri:
― Ce bine de tine, Dan, că ai un nume aşa scurt! Poate cel mai scurt nume din limba română! Ca să-l pronunţi, nu trebuie să deschizi de două ori gura!
― Mai întâi, pe mine mă cheamă Dănuţ, şi aşa o să mă cheme totdeauna! răspundea pizmuitul, molfăind o alună. În al doilea rând, chiar şi la catalog e mai bine! Când ai numele scurt, te strigă uşor, fiindcă-i la îndemână. Ia să-mi spună mie Vercingetorix! Nu m-ar asculta nimeni!
Ionică râdea, ca de o glumă, pe când celălalt dorea de-a binelea o asemenea lungime de nume, atribuindu-i însuşirea armurii ...
Ar fi fost în clasa aceea mulţi copii mai vrednici de luat în seamă. S-a pomenit cu precădere despre Dănuţ, căruia îi spuneau „Haplea” unii, fiindcă de la dânsul a pornit toată întâmplarea. Nu era de atunci nici o săptămână ... Vorbind ei în recreaţie, şcolarii, despre câte-n lună şi-n stele, ce-i veni lui Dănuţ să spună că el descoperise o licoare, un elixir, datorită căruia omul poate deveni invizibil, să nu-i vezi nici urma. Citiseră mai toţi născociri de aceeaşi natură, pe care le primeşti cu închipuirea, pe câtă vreme cu minte deplină nu poţi crede în ele, nici cât în zmeu sau în Sfânta Vineri. Asta fu concluzia tuturora.
― Sunteţi înapoiaţi! răspunse născocitorul. Dacă străbunicii voştri ar fi auzit de minunea televizorului, când abia cunoşteau gramofonul, ar fi spus că-i o balivernă. Asemeni despre radio, despre aspiratorul de praf, despre maşina de spălat rufe – şi câte altele, cunoscute azi şi la ţară. Ce să mai pomenesc de creierul electronic sau despre zborul în Cosmos!