Povestește în scris fragmentul care descrie coborârea exploratorilor în adâncul vulcanului

Salut!
Cei trei, Axel, Hans și unchiul, aflați în craterul vulcanului Sneffels, își împart bagajele și încep coborârea prin puțurile care păreau fară sfârșit și prin liniștea desăvâșită care era tulburată doar de caderea pietrelor rostogolite în prapastie.
Baiatul coboară prin alunecare, strângând puternic capetele de coardă cu o mână, iar cu cealaltă susținându-se cu bastonul cu cap de fier.
Când e gata să se afunde în coridorul întunecat, își ridică capul, zărind pentru ultima oara cerul prin luneta uriașului horn. Continuând coborârea, zărește lava alba împietrită care apare sub forma unei umflături rotunjite. Cristalele de cuarț par că se aprind la trecerea lor, iar copilul exclamă de mirare și îl întreabă pe unchiul său dacă a observă și dumnealui nuanțele de lava.
Unchiul îl îndeamnă să își continuie drumul, pentru că alte lucruri splendide au de văzut.
*** În realizarea povestirii ținem cont că:
"-Găsești că e splendid, Axel? Să vezi și alte lucruri!"
Unchiul îl îndeamnă să își continuie drumul, pentru că alte lucruri splendide au de văzut.
"Mă lăsam să alunec."
Baiatul coboară prin alunecare[...]
"Să vezi și alte lucruri!"
[...]pentru că alte lucruri splendide au de văzut.