Floricica
(de Vasile Alecsandri)
Frunza verde de aluna,
Ma dusei noaptea pe luna,
Sa gasesc o floricica
Care mult inima-mi strica,
si s-o-ntreb de ce-n gradina
Pleaca fruntea si suspina?
„Eu ma plec, floarea-mi raspunde,
Caci o jale ma patrunde,
Arde sufletu-mi si geme,
Caci ma trec fara de vreme.
Trei zile sunt inflorita
s-apoi cad de vant palita.
De-abia cresc si ma fac floare,
Abia ma-ncalzesc la soare,
si pe mine cade-ndata
Umbra neagra-ntunecata,
incat nime nu ma vede,
Floare sunt ori iarba verde."
Tema operei lirice ,,Floricica", scrisă de poetul Vasile Alecsandri este în strânsă legătură cu titlul, format dintr-un substantiv comun, de gen feminin. Subiectul este conturat în jurul florii care este într-o stare de melancolie datorită faptului că nu este băgată în seamă de oameni, că pe timp de seară nu poate fi diferențiată de iarbă, așa cum reiese din versul ,,Floare sunt, ori iarbă verde".
