Principiul dreptatii nu se aseamana cu cel al egalitatii matematice, deci nu putem intelege prin dreptate nivelarea tuturor membrilor societatii, ci mai degraba o distribuire echitabila a indatoririlor, privilegiilor si onorurilor.Dreptatea sociala si economica se refera mai cu seama, astazi, la distribuirea valorilor, a resurselor, a avantajelor si chiar a dezavantajelor intre diferite grupuri sociale, intre anumite grupuri profesionale, de varsta (dreptate distributiva). Adeptii teoriei egalitarismului sustin ca egalitatea de sanse implica si o egalizare a posibilitatilor de acces la resurse, in timp ce adversarii egalitarismului sustin ca intelegerea minimala a acestui concept trebuie sa vizeze numai absenta discriminarilor de rasa, sex, religie, nationalitate, varsta. Acestia, din urma, sustin ca nicio societate nu poate sa dispuna de resursele necesare pentru a asigura egalitate economica, iar politica egalitarista determina statul sa renunte la impartialitate si sa ajute anumite categorii sociale considerate dezavantajate (prin redistribuirea veniturilor spre exemplu), astfel incat realizarea egalitatii economice va distruge practic libertatea.
