Intr-o zi de vara ne-am gandit cu prietenii sa ne jucam afara, findca era asa o zi frumoasa, pacat era sa nu fi facut noi ceva in ziua ceia. Am luat mingea si ne-am dus in curte sa ne jucam. Mama insa nu era acasa, era la o vecina. Noi ne-am jucat, ne-am veselit. Nu eram eu daca nu am fi facu vreo pataranie. Pe scurt, mingea a nimerit in gradinuta cu flori a mamei. In momentul cela mi s-a facut inima cat un purice, inca bine ca nu era mama acasa. Incetul am incercat sa scot mingea, dar am calcat pe florile mamei. Prietenii mei s-au dus acasa si tot drumul se radeau de mine, iar eu trist(ă) am plecat in casa. A doua zi mama s-a dus sa ude florile si si-a pus mainile in cap cand a văzut acea surpriza. A venit in casa si a inceput sa ma certe, iar eu iam spus ca nu-s vinovat(ă), dar e cainele nostru. In ziua urmatoare mama s-a intalnit cu vecina care i-a povestit ce s-a intamplat cu florile ei. Si atunci mama m-a prins cu minciuna. M-a certat, dar asa si imi trebuia, alta data voi sti sa nu ma mai joc linga florile mamei.
