Cel mai bun prieten
In ultima saptamana de vacanta am vecis sa plec la munte impreuna cu cea mai buna prietena a mea, Larisa. Am plecat dis de dimineata, am luat trenul spre Sinaia si ne-am cazat la o pensiune. Era o zi frumoasa de iarna.
Muntii erau incarcati de zapada si parca ne invitau la derdelus. Ne-am echipat de zapada si am plecat grabite spre partie.
Dupa o ora de distractie ne-am abatut de la traseu si am luat-o pe un drum forestier inchis pe perioada de iarna. Am mers noi ce am mers si vazand ca se insereaza ne-am hotarat sa ne intoarcem. Se facea din ce in ce mai frig. Era o liniste apasatoare. Ceata facea sa nu mai vedem cararea. La un moment dat am alunecat si mi-am luxat piciorul. Am tipat cat am putut de tare.
Prietena mea m-a linistit si mi-a zis ca se duce dupa ajutoare si sa raman adapostita sub o stanca. Dupa o ora s-a intors cu ajutoare salvandu-ma din situatia in care eram. Am ajuns la pensiune intr-un picior gratie ajutorului ei.
