Prietenul la nevoie se cunoaște
Era o zi limpede de vară! Eu eram la bunici în vacanță.
Acolo am cel mai bun prieten, pe George. Este un băiat blond cu ochi albastrii și foarte năzdrăvan! Îi place "sa se joace cu focul", câteodată se arde rău! Intr-O zi nu tocmai frumoasa, George a avut proasta idee de a pleca de acasă din cauza ca mama sa îl certa des, din cauza prostiilor sale! Eu ca un prieten bun l-am sfătuit sa stea în banca lui deoarece se va întâmpla ceva foarte rău! Însă el nu a avut urechi pentru mine! S-a gandite totuși sa nu fuga departe, ci sa se urce în pomul din odaie. Tunetele zguduiau pământul iar fulgerele luminau cerul. Mama lui George a venit disperata sa ne intrebe de George. Dar când am auzit ca George are în cap o șapcă cu metal pe ea am alergat cât m-au ținut picioarele. Era in pom, am tipățit cât am putut sa arunce șapca cât de departe poate! Când a aruncat-o fulgerul s-a năpustit peste bucata de metal și a ars șapca.
George a coborât la mine, și mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi!
Sfârșit
♢ SPER CA TI-A PLĂCUT!
