Ne-a dat viata, ne-a vegheat somnul, ne-a protejat la pieptu-i cald
cu rabdare si blindete, ne-a invatat binele si cum sa ne ferim de rau.
Ne-a pregatit pentru greutati cum a stiut mai bine, incit sa nu ni se
para foarte grea viata. îngerul meu pazitor, prietena mea cea mai buna,
ma iubeste neconditionat, imi e aproape si la bine si la rau"¦ Mama.
Adeseori, cind imi amintesc de vremurile fragede ale copilariei,
mi se infatiseaza imaginea clara a dragei mele mame: cind ma intimpina
in prag ori de cite ori ma intorceam de la scoala, ma saruta cu drag,
imi lua ghiozdanelul din spate si-mi zicea: "Astazi cum a fost la
scoala, scumpa mea copila?!". Nu stiam ce sa-i raspund atunci, doar ii
zimbeam, stiam ca ma-ntelege,un zimbet ii era de-ajuns sa inteleaga, sa
stie totul... doar de acela avea nevoie in acel moment. Mama"¦
"¦o carte deschisa mereu la dispozitia noastra, plina de intelepciune, pregatita sa ne-aline oful, sa ne-nvete bucuria.
Cite lucruri am putut sa invat de la mama! Ca omul, mai presus de
toate, trebuie sa fie cinstit, cumsecade, cu bun simt. Am invatat ca
bogatia unui om se afla-n suflet, nu altundeva! Cu ajutorul ei am
descoperit citeva din tainele lumii: taina scrisului, cititului,
crosetatului, unele din tainele gospodariei; sa gatesti e o arta, sa ai
grija de animale e o arta, chiar si sa lucrezi pamintul e o arta... Cine
m-ar fi putut invata mai bine aceste lucruri, daca nu mama? Cine
altcineva ar fi facut-o mai bine decit ea?
Dar dupa atita truda si straduinta, ce a obtinut mama? Cu ce s-a
ales din toate acestea? Cu niste copii harnici, educati, onesti, care o
respecta si o iubesc... chiar ea ne-a spus-o, si ne-a mai spus ca noi
pentru ea sintem cea mai mare alinare, cea mai mare bogatie"¦
