„Nopţi de veghe, nopţi cu cerul
Limpede cum e cleştarul...
Umblă ziua alb ca varul
Cine v-a-nţeles misterul!
Albe nopţi de insomnie,
Nopţi de vis şi doruri pline,
Mi-aţi vrăjit, o, nopţi senine,
Trista mea copilărie!
Şi de-atuncea, nopţi albastre,
Baldachinuri prinse-n stele,
Toate gândurile mele
Sunt la voi, sunt ale voastre...
Cu pleoapele deschise
Stau şi astăzi lângă stoluri,
Chinuit de-aceleaşi doruri,
Fermecat de-aceleaşi vise,
Până roşii prin perdele
Intră zorile şi-anină
Fluturi palizi de lumină
De pereţii casei mele...”
„... cerul limpede cum e cleştarul..” = comparație
„..alb ca varul..” = comparație
„..albe nopți..” = inversiune
„..nopți de insomnie..” = metaforă
„..nopți de vis..” = epitet
„..doruri pline..” = epitet
„Mi-aţi vrăjit, o, nopţi senine, trista mea copilărie..” = personificare
„..nopți albastre..” = oximoron
„Baldachinuri prinse-n stele..” = metaforă
„Chinuit de-aceleaşi doruri, fermecat de-aceleaşi vise” = dublă personificare: a dorurilor și a viselor
„Intră zorile şi-anină..” = personificare
„Fluturi palizi de lumină..” = metaforă
