Mărcile subiectivității eului liric sunt formele pronominale și verbale de pesoana I și a II-a, singular și plural, care au rolul de a indica prezența eului liric, viziunea sa despre lume și sentimentele pe care și le transmite în mod direct.
"Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri"- forma pronominală de persoana I, plural: "ne-".
"O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeasnnă calul meu"- adresarea directă a eului liric către ger; forme pronominale: la persoana a II-a, singular: "tu"; la persoana I, singular: "meu" șu formele verbale la persoana a II-a, singular: "vin'", "îndeasnnă".
"Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!"- formele pronominale de persoana I, singular: "mă", "eu".
Restul formelor pronominale și verbale de persoana a III-a au rolul de a indica cine se află și ce se petrece în cadrul natural, fără implicarea directă a eului.
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
