Ma plimbam vesela pe pajiștea de langa casa bunicilor, când, observ o floare frumoasă, dar pe cale sa se usuce, stand trista cu capul plecat.
-Ce faci aici, lăcrămioaro?
-Aștept sa ma ofilesc, nimeni nu ma poate ajuta cu putina apa asa ca aștept sa îmi vina veacul.
-Dar nu te-a observat nimeni pana acum?
-Nu, de fapt, nu prea trece nimeni pe aici de ceva timp, sunt singură aici, pe pajiștea asta imensa.
-Ce ai zice dacă as fugi repede sa îți aduc niște apă? Poate asa, o sa fii fericita și nu te vei mai ofili.
-Ai face asta pentru mine?
-Daa!! Cu cel mai mare drag!
-Atunci, ajută-mă, te rog!
Am fugit cât de repede am putut, și am luat niște apa pentru Lăcrămioara, de care o sa am grija toată primăvara.
Ajungând înapoi la lăcrămioara, o vad cum ma așteapta cu o încredere nespus de mare.
-Chiar ai venit! spune ea foarte bucuroasa.
-Sigur ca am venit, doar ți-am promis!
-Iti mulțumesc mult!
-Cu mare placere, ma voi duce sa îți aduc niște îngrășământ!
-Nu cred ca e nevoie..
-Insist!
-Bine, te aștept!
-La revedere!
-Pa pa!
Sper ca te-am ajutat!! Coroană??
