Au fost odată niște părți de vorbire foarte ambițioase și răsfățate. Ele voiau mereu sa fie în centrul atenției. Acestea sunt: substantivul, adjectivul, verbul, numeralul și bineînțeles pronumele personal. El era timid, nu îi pasa de celelalte părți de vorbire, căci ele îl invidiau mereu. El nu era visător sau laudaros, dar celelalte părți de vorbire visau sa ajunga pe cat mai multe pagini ale manualului și pe diferite cărți. El știa că verbul era regele părților de vorbire, și nu se amestecă. Decât cu numeralul se mai intelegea. Dar intr. o zi părțile de vorbire au observat că popularitatea pronumelui creștea. Astfel, ele de mare invidie s. au certat și a ieșit o zarva.Si pana la urmă, s. au împăcat, și nu ș. au mai certat.
