frunza si fluture:
Venirea unui vant aprig, scutura crengile copacilor,facand frunzele sa cada usor.
O frunza de culoare ruginie, cu pete verzi si contur rosiatic, se lasa trasa în jos de gravitatie, levitand pana atunci asupra pamantului. O coincidenta a fost atunci cand, un fluture buimac, zburat de vant în directia frunzei, strangea puternic din aripi.
- Oh! Bine e de tine, fluture...se gasi frunza gandind cu voce tare, geloasa pe fluture. Tu nu ai problema ca atunci cand vei cadea, vei fi calcata în picioare. Ca atunci cand parasesti casa-copac, vei fi data uitarii. Bine e de tine fluture...continua ea.
- Gresit...e gresit ce zici draga frunza. De loc nu-i bine de mine. Traiesc 24 de ore, iar în aceste ore zbor pentru ca am frica de a cadea si a nu ma mai putea ridica...Tu nu esti chinuita de copii, luata în palma si tu nici de cum nu ai aripi de care sa îti faci griji ca ar putea fi rupte...
Bine e de tine frunza...zise fluturele.
- Concluzia e ca nu-i bine nici de mine nici de tine. Macar avem ceva în comun...Frica de a cadea jos si a nu te mai ridica vreo data...murmura frunza atingand usor pamantul, si pierzandu-se printre alte mii de cadavre formand un covor de frunze mirtal.
- Bine-i numai de tine...frunza...cel putin ai experimentat ce înseamna sa ai alaturi pe cineva...Murmura fluturele cazand si el alaturi de frunza, acoperind-o parca de ce urma sa vina, oferindu-i liniste.
