De-i frig, de plouă, de bate vîntul, în fiecare dimineaţă
pe podul de la marginea satului răsar doi copii. O
fetiţă de vreo şase ani, înfăşurată stîngaci într-o şalincă
veche – pesemne, se îmbrobodise singură – şi un băieţel
ceva mai răsărit, ascuns după gulerul propriului său
sumănel. Amîndoi mărunţei, zgribuliţi de frig, păreau
doi puişori căzuţi de undeva dintr-un cuibar.
