Viața este ca un râu, fluxul acestuia ne duce in locuri la care ne-am fi așteptat mai puțin..sau mai mult. Uneori ne trezim departe de cei dragi, de zâmbetul mamei de ochii blânzi ai tatei, de frații, de bunicii noștri.
Atunci când îți este greu, când dorul de casă te frământă și nu poți face nimic pentru a-l potoli, îndreaptă-l la Patrie. Amintește-ți de mirosul florilor din gradina de acasă, amintește-ți de lătratul câinelui la poarta, lăsa emoțiile sa te umple de caldura celor ce te așteaptă acasă.
Indreapta-ti dorul la Patrie când te simți singur, indreapta-ti-l acolo unde știi că e mereu primăvară, atunci vei simți că tot ce-ți pare că e departe, devine mai aproape ca niciodată.
