Salut!
VI
"Ursan năval' s-aruncă în neagra tătărime,
Croind o pârte largă prin deasa ei mulţime.
................................................
Şi astfel ne-mpăcatul Ursan mereu lucrează,
Şi spre apus prin sânge mereu înaintează.
Ca dânsul, Dan bătrânul, erou întinerit,
.............................................
Şi armele lor ude cruciş le împreună.
"Noroc pe, Ursane! "
"Şi pe, tot noroc! "
Dar n-a sfârşit cuvântul Ursan şi cade-n loc,
Străpuns de o săgeată ce-i intră-n piept adânc.
................................................
Tătarii ca zăvozii pe dânsul dau năval'!
"În lături, litfe! " strigă la ei viteazul Dan,
Punându-se de pază la capul lui Ursan.
.......................................................
Şi Dan, lovit în coaste, şopteşte cu oftare:
"Ursane, pentru tine de-acum nu e scăpare! "
...............................................................
O! Dane căpitane! puterile-ţi slăbesc
.................................................................
E Fulga, ce apare ca o fantasmă albă
...........................................
"Alah! " răcnesc tătarii cătând cu groază-n urmă...
Dar ce văd ei deodată, căci glasul lor se curmă?
Ei văd curgând pe dealuri arcaşii din Orhei
VII
Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său,
Luând pe Dan rănitul ca pradă şi trofeu.
...................................................
El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul.
.............................................
Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept,
Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept!
Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume
Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
...................................................
Creştinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,
Înalţă-a lui statură şi zice maiestos:
"Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi!
Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi.
...................................................
Mormântul meu să fie curat şi alb ca mine!
Aşa m-a deprins Ştefan, uşoară ţărna-i fie!
Ghirai, mă lasă, lasă în ora morţii grele
Să mai sărut o dată pământul ţării mele! "
...................................................
Uimit, Ghirai se scoală, cu mâna lui desface
Unealta de robie sub care leul zace,
Cumplitul lanţ ce-l leagă cu strânse noduri sute,
Şi zice grabnic: "Tată, ia calul meu şi du-te! "
Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
Şi-n aerul Moldovei se umilă pieptu-i rece,
Şi inima lui creşte, şi ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba ţării sale.
Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Îşi pleacă fruntea albă, smerit îşi face cruce
Şi pentru totdeauna sărută ca pe-o moaşte
Pământul ce tresare şi care-l recunoaşte...
Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort,
Suspină, şovăieşte şi, palid, cade mort!
Iar hanul, lung privindu-1, rosteşte cu durere:
"O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere,
Având o viaţă verde în timpul tinereţii
Şi albă ca zapada în iarna bătrâneţii!... "
Fragmente din "Dan căpitan de plai", de Vasile Alecsandri
Ex. 5/114
Ursan, Dan, Fulga, Alah, Orhei, Ghirai, Nistru, Ceahlăul, Ștefan, Moldova.
Substantivele proprii sunt acelea care denumesc individual ființe, lucruri pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri din aceeași categorie. ***Substantivele proprii se scriu cu întotdeauna cu majusculă, indiferent de locul lor în enunț.
Exemple de substantive proprii: Andrei, David, Iași, Timișoara, România, Marte etc.
Comentați semnificația contextuală a fiecărui substantiv propriu în câte un enunț.
