Mai demult , in zilele frumoase mergeam cu Mihai si alti prieteni in padureadensa din spatele casei mele.In acest loc exista o mica casuta din lemn.Aiciera centrul activitatilor mele din copilarie.Nimic mai mult decat patru pereti ,acoperis si un etaj.Tot aici era locul meu de singuratate , evadarea mea dinviata cotidiana.Casuta era asa de importanta pentru mine deoarece eraconstruita intr-un copac.in interiorul ei ma simteam rege al padurii aceasta!ind regatul meu."e-atunci insa aveam doar # ani iar odata cu inceperea scolii nu am mai avuttimp sa merg acolo.Timpul a trecut dar mica casuta in inima mea aramas.Intr-o zi de duminica eram cu prietenii afara , radeam , ascultammuzica , discutam.In timp ce discutam un prieten a zis sa mergem undeva sane gasim alta ocupatie iar in acel moment le-am propus sa mergem in casutadin padure.Cand am intrat in padure totul ramasese neschim$at.Am inceputsa mergem pe cararile serpuite catre casuta copilariei adancindu-ne tot maitare in um$ra copacilor.Ajunsi in fata copacului $atran am ramas placutimpresionat de acum arata casa.Inca era intacta , cu crengile copaciloratarnau pe acoperisul acesteia.Momentul asteptat a sosit.Am intrat in casa siam za$ovit la povesti pana in miezul noptii ascultand in acelasi timp simfoniaplacuta a insectelor ascunse in faldurile noptii.Mihai ne-a impresionat cel maimult cu povestile de groazain ziua aceea am inceput sa merg mai des in casuta , !e singur sau cuprietenii deoarece atmosfera de acolo imi aminteste de copilarie.
