O lunca mare, scrijalata de privaluri si sparta de balti, s-asterne-ntre aceste brate, cari strabat astfel raschirate o departare de trei poste. Stufisuri de papura-nalta, deasa ca peria, astupa viroagele. Soarele rasare-ncet de dupa dealurile Macinului. Vaile fumega in departare. in urma noastra, pe luciul apei, tremura vine albastre si rosii. Paduri seculare de salcii intuneca malurile. Intram intr-un canal drept. De-o parte si de alta, copacii, insirati ca pe-o alee, se vad rasturnati in apa. Stoluri de grauri se vantura-n aer ca o pulbere vanata. incet, perdeaua de arbori se trage la o parte, deschizand ochilor una din cele mai incantatoare privelisti. in fund, pe-o colina ridicata in fata inaltimilor fumurii ale Dobrogiei, se desfasura, in toata maretia ei, Braila, vechea Proilava, unul din cele mai frumoase orase ale tarii noastre. Turlele bisericilor stralucesc in razele diminetii ca niste globuri de cristal. Aici orizontul se largeste, se lumineaza din toate partile. Avem impresia ca suntem pe Bosfor, la intrarea in Constantinopol
