Iată că vacanța de toamnă se apropie de sfârșit. Maria și prietenii ei proiectaseră o excursie la Peștera Haiducului, dar din cauza ploilor , au anulat-o.De când am primit vestea parc-aveam o piatră la inimă, așa de tristă eram!
Dar iată că după două zile de ploaie , apăru soarele și cerul senin și primii un SMS de la Maria: "-Vii cu noi la peșteră?".Nici nu pot exprima ce stare de suflet avui (am avut) citind sms -ul . Îmi râdea inima de bucurie! A doua zi de dimineață luarăm poteca Drumețului Rătăcitor care ducea direct la peșteră. După ce parcurserăm trei sferturi din distanță, ajunsărăm într-un impas. Poteca era blocată de un buștean uriaș.Singura soluție era să-l ocolim pe marginea unei prăpăstii înfricoșătoare. Nimemi nu îndrăznea să mai facă un pas. Atunci, eu, îmi luai inima-n dinți și avasai prima. Ceilalți mă urmară vrând-nevrând. Dar urcând, zării lângă un copac un șarpe de vreo doi metri, sau cel puțin așa-l văzui eu. Mi se împietrise inima de frică ! Noroc că era Radu lângă mine .El îl luă cu un ciumag și-l azvârli în vale. dar eu După un sfert de oră ajunsărăm la peșteră. Eram atât de fericită! Îmi râdea inima de bucurie!
