Pe drumul ce duce către cetatea Neamțu se vedea o oaste mergând.
Era oastea polonă aflată intr-o stare jalnică deoarece fusese învinsă de mai multe ori. Sobieski, la rugămințile lui Potoski, a hotărât să cucerească cetatea. Hatmanul Iablonovski i-a spus regelui Sobieski să lase cetatea și sa își vadă de drum. În cetate se aflau 19 plăieși. Regele a trimis un sol să le spună plăieșiilor să dea cetatea fără luptă. Plăieșii au răspuns cu indemnitate că nu vor da cetatea fără luptă. Lupta a durat 5 zile în care au murit oameni din ambele părți. Când plăieșii terminaseră merindea și muniția au ridicat în vârful cetăți un ștergar alb. I-au spus regelui că îi vor da cetatea în schimbul libertății. Regele și-a dat cuvântul. Când plăieșii ieșiră din cetate și văzu regele cat sunt de puțini, a poruncit să fie spânzurați. Înțeleptul hatman Iablonovski i-a atras atenția regelui că nu este bine ce face, iar cuvântul dat nu trebuie încălcat. Atunci Sobieski înțelegând greșală i&a lăsat pe plăieșii să plece si i-a răsplătit cu bani. Atunci plăieșii plecară spre casele lor cărânduși răniții pe umeri, polonezii spre Polonia.
Iar cetatea a rămas ca un mare schelet de uriaș.
