Este o zi răcoroasă de toamna,iar eu mă plimb admirând coloristica acestui anotimp. Zână toamnei ca de fiecare data s-a descurcat de minune cu paleta ei de culori pe care chiar dacă nu a mai folosit-o de un an se vede ca nu si-a ieșit din mână. Cum mă plimbam eu așa ceva se lipește de fața mea. - Hei! Cine a stins lumina ? Spun eu în spirit de gluma dând frunza maronie jos de pe chipul meu. Bineînțeles ca nu mă așteptam să primesc un răspuns dar totuși a venit. - Nu mă ține așa de strâns! Sunt fragila. - Tu vorbești? - Da dar nu e nimeni destul de atent sa observe. În sfârșit am găsit și eu cu cine sa discut. - Nu pari trista fiindcă nu mai ești în copac . - Ar trebui? Vremea mea s-a dus ,acum a venit timpul ca alții sa îmi ia locul. Și chiar mă bucur! Am fost martoră a atâtor lucruri . Pe care nu am să le uit. Și în plus eu mă compar cu o stea. Ele nu cad fiindcă vor și pentru ca a venit timpul. Cu astea fiind zise frunza se lasă în bătaia vântului iar eu îmi continui drumul zâmbind
Mă plimbam prin parc . Era toamna, frunzele argintii, rosii cadeau pe pamantul umed si negru. Afara era frumos ,si vantul batea incet ,incet . A cazut o frunza in maina mea si-mi sune incet in soapta : -.......
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!
