Un copil in varsta de douasprezece ani , citea cu interes o carte de basme. Vrajitoare bune si rele, printese cu palate minunate , copaci umpluti cu margele , flori multicolore si frumos parfumate, nori pufosi si albi ca de vata, soare calduros care zambeste...Toate acestea erau descrise in cartea cu povesti. Copilul era fascinat de aceste minunatii, dar, brusc,adoarme .
Viseaza. Visează ceva frumos. Viseaza chiar locurile descrise in acea carte. Si el ,chiar el, traia in acele meleaguri. Da, era unul dintre boierii care aveau multa faima si activitate pe aceste taramuri,avand multe hectare de pământ unde se aflau palate inalte. Era bogat si avea multe sarcini de indeplinit. Ajuta oamenii saraci, le dadea bănuti si hrana, imbracaminte si toate cele necesare. Era un boier bun, asa cum il invatase mama lui de-al lungul timpului sa fie. Era apreciat si laudat.
Petrecea minunate clipe alaturi de persoane de inalta speta.
Dar , la fel cum adormise, brusc, se trezeste. Era bucuros. Copilul s-a intors din lumea fermecata a basmelor.
