25
ianuarie 2018
Bucuresti,
16:05 (am venit de 2 minute acasa)
Darga
jurnalule,
Iti
scriu azi iar.. iar pentru ca iar simt ca sunt singura. Desi ai mei
sunt acasa. Nu vad ca exist , nu inteleg ca am nevoie de prezenta
lor.
In
afara de buna, cum a fost la scoala, ce teme am .. nimic... Pardon,
ma scuzi.. Ai mancat? Ti-e foame?
Nu
stiu cum sa fac .. ce bine ar fi fost sa poti raspunde...
Cum
sa ma fac vazuta prin ceea ce sunt si nu ceea ce inseamna scoala
pentru mine .. Mi-ar place sa zambeasca cand ajung acasa, sa ma
imbratiseze si sa ma faca sa rad. Doar stii ca sunt destul de
stresata cu notele, cu examenele care vor veni in curand.. As vrea sa
ma intrebe cum a fost ziua mea si eu sa le povestesc despre cum m-a
enervat Ioana cand si-a dat ochii peste cap la intrebarea
profesorului despre tema, Despre cum am inghetat de frica cand profa
de tehnologie a vrut sa ne dea test..
As
vrea sa le inteleg si lor mintea,sa stiu ce gandesc cu adevarat daca
nu vin in fiecare zi cu 10 acasa. De ce sunt atat de nervosi cand
stau mai mult inainte de a ma apuca de teme.. De ce nu sunt mandri de
ceea ce fac si cum fac.
Sa
stii, jurnalule, ca daca voi avea un copil voi petrece timp de
calitate cu el. Da, vom vorbi si de scoala, si de note. Dar vom
discuta pe indelete despre cum se simte, ce doreste, de ce este trist
sau suparat, ce i-a facut ziua vesela sau ce l-a determinat sa nu isi
faca o tema anume. Voi cauta sa il inteleg inainte de a-l judeca.
As
mai scrie..
Dar..
teme.. acum vine mama si ma intreaba daca am terminat..\
Pe
maine...
