Azi-dimineaţă, stăteam la fereastră şi admiram cum cerul arunca stropi leneşi în stânga și-n dreapta. Stropii se izbeau de geam, iar apoi se prelingeau în şiroaie mari. Deodată, printre stropi apăru ceva alb. Era mai mare decât un strop de apă, dar pufos ca un ghemotoc de vată. Era un fulg de zăpadă. Ca să fiu mai exact, era primul fulg de nea din acestă iarnă. Apoi am văzut încă unul şi încă unul. În scurt timp, începură să cadă ca cernuţi tot mai mulţi. Era ca o ploaie gingaşă şi albă. Privirea mi se ridică spre cer, iar priveliştea ce mi se deschidea în faţa ochilor era încântătoare: atmosfera era cucerită de steluţe argintii. Bucuros şi însufleţit de jocul vesel al fulgilor albi, am continuat să privesc cum neaua se aşterne ca o plapumă. În doar câteva minute zăpada vopsise totul în alb. Copacii păreau daţi cu var, de la rădăcină până la crengile golaşe. Asfaltul negru al străzilor nu se mai zărea de sub stratul de omăt, iar acoperişurile caselor erau şi ele albe și strălucitoare. În câteva minute iarna reuşise să schimbe toată înfăţişarea oraşului.
Sper ca te-am ajutat , poti sa scrii si mai putin
