În adâncul sufletului meu
M-am trezit , mă ridic încet din pat și arunc o privire pe fereastră înghețată.Copii zburdau fericiti, se băteau cu bulgări de nea. Dar doar eu stăteam în casă uitându-mă la tavanul deasupra mea.
M-am așezat pe pervazul ferestrei și am început să supraveghez lacrimile de cristal ce dansau ritmic prin aer, observând modelele spectaculoase ale fulgilor .Multe chestii care m-i le imaginez sunt inexplicabile.Îmi place să stau si să mă uit pe fereastră în loc să alerg prin lunca înzăpezită. Așezându-ma pe un scaun ,am luat o carte pe care nu am citit-o nici macar nu știam că o aveam. Deschisem cartea, am pășit într-un paradis nemaipomenit, copaci împodobiți cu frunze de cristal , flori cu petale aurii, păsărele dansând prin aer și un arbore uriaș stând în fața mea. Am mers spre acel arbore spectaculos și m-am pus pe pământ sprijinindu-mă cu spatele de copac. Aveam acea carte necunoscută cu mine , am început să o citesc. La fiecare cuvânt pe care îl citeam deveni realitate, iepurași cu coarne de ren , caprioare cu modele de tigru ,toate acestea. Eram într-o lume de vis . Palaturi mari erau în fața mea.
După ceva timp m-am trezit la realitate. M-am simțit gol/goală pe dinăuntru, simțeam cum toate sentimentele de fericire și-au luat zborul.Pleoapele îmi erau grele, dar nu puteam adormi , mintea mea era cu gândul doar la acel paradis mirific . Am ridicat cartea de pe noptieră și am început să o citesc din nou , am intrat încă odată în acel paradis , citind mai departe din carte , am aflat ca este interiorul sufletului meu.Cum putea fi acesta sufletul meu dacă eu ,eram melancolic/ă mereu? Cartea mi-a daruit emoții și gândurii de speranță. Am închis cartea și m-am asezat din nou pe pervazul ferestrei ,observând ultima oara lacrimile de cristal , mă dusesem în pat, gândindu-mă la acel rai, pleoapele îmi deveneau din ce în ce mai grele.
ᏚᏢᎬᎡ ᏟᎪ ᎢᎬ-ᎪᎷ ᎪᏓᏌᎢᎪᎢ!
-soomiyn
