Fiind week-end, tata ne-a dus pe mine şi pe sora mea la bunici. Când am ajuns, se făcuse seară. Tot satul era îmbrăcat într-o haină albă şi pufoasă.
Dimineaţa ne-am trezit, uitându-ne curioase să vedem peisajul Doamnei Iarnă. Bunicul făcea cărări în curte, iar Azorică zburda bucuros în ninsoare.
Am luat micul dejun, ne-am pregătit şi am plecat la sănuiuş, anunţându-ne toţi prietenii de la mic la mare.
În drum spre derdeluş, am văzut cum fumuri albe se ridicau in văzduhul plumburiu. La orele amiezii, noi alunecam cu săniile, glasurile noastre vesele tulburând liniştea din jur.
De sus, priveliştea era minunată! Drumurile păreau nişte oglinzi poleite de soarele strălucitor.
La-ndemnul unui băiat, a început bătaia cu bulgări. Eram atât de fericiţi! În jurul nostru zăpada cristalină părea un lan de diamante.
Pe înserate, când în sfârşit ne-a cuprins frigul si foamea ne dădea târcoale, am pornit-o către casele noastre, după o zi de neuitat. Ne-am despărţit de prietenii noştri, cu gândul ce va urma week-endul viitor.
