Eram timid de fel,nimeni si nimic nu parea sa ma scoata din aceasta stare.Nu puteam sa ma integrez in grupuri ,simteam ca nu sunt bine venit.Intr-o zi venisem de la scoala .Eram foarte suparata.Ma certasem cu un coleg pentru o tema de proiect.Si aveam o idee asa geniala!Pacat ca nime nu doarea sa ma asculte!Ajuns acasa,mama observa sa nu sunt inregula si ma ia la intrebari.Nu i raspund, merg in camera mea trantind usa pe din urma .
Ma pun pe pat cu o rasfrangere de inima .De ce nu poate asculta si pe mine ?Aveam o idee mult mai buna ca a lui.
-Pentru ca are o influenta mai mare ca a ta!
-O ce...?Stai cine a vorbit?!
-Heheh...eu sunt fantoma vesela !Vin sa alung tristea din oameni !Vreau sa le readuc un zambet larg pe fata!
-Hămm...tu chiar crezi ca ma vei face sa ma simt mai bine invartind 3 mingi in maini?Nu prea cred...
-Sti tu ca eu fac doar asta?
-Atunci ce ma rog faci?
-Ia-ma de mana si o sa vezi!
-Sa te iau de mana !Nicigand!
Atunci ma apucase de brat vrand-nevrand!
-Asa .
-De ce faci asta ?Lasa-ma in pace!
-Vin-o cu mine.
Ma duse intr-un fel de tinut ...Ajungand acolo ,toti venita spre mine.Am stat acolo mult.Ma simteam asa bine!Ma sinteam important.
Fantoma vesela ma lua de-atunci in fiecare seara in acel tinut.La scoala comportamentul meu se schimbase radical.Colegii chiar se purtau frumos cu mine!Si colegul care ma cicalea intr-una a ajuns sa-mi fie prieten.
Intr-o sera o vad pe fantoma vesela cum apare in camera.
-E timpul sa plecam?
-Nu.Acum nu mai esti trist,colegii tai te apreciaza si nu mai esti ce erai.Misiunea mea s a incheiat!Fantoma vesela mai are si alti copii de vizitat!
-Dar fatom-o.
-Nu spune nimic.Zambeste in continuare!La revedere!Ne mai vedem!
