Dragu-mi
era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca
cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea
veacuri! Dragi-mi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții
satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă,
mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de
sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile
umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile
și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica
vârstă a tinereții!
