Era o seara minunata de toamna. Vantul adia miscand crengile copacilor care isi scuturau frunzele colorate. Prin vuietul de valuri de langa padure si prin miscarea ierbii aramii am auzit mersul cardului de cerbi. Lumina se amesteca cu intunericul si noaptea punea stapanire peste intreg palat al padurii. In al umbrei intuneric am observat ceva cum nu am mai vazut pana acum, o luna plina care isi raspandea lumina pe toate cuprinderea padurii. In a apei stralucire si prin vapaia de pe apa se vedea clar un peisaj frumos de seara cu luna plina care stralucea si copacii care erau adiati de vant. Padurea era ca o frumusete sufleteasca care nu are hotar. A fost o zi minunata !
