Eram pe Marte.Când mă plimbam am observat un ghiocel foarte frumos,micuț,colorat,și cu o mărime foarte drăguță.Din aceea zi am prins drag pe acel ghiocel și l-am îngrijit,cu tot ce am putut,îl priveam,când dormeam,dormeam alături de el,citeam cu el,cinam și când mi-e îmi era sete și vream să beau apă,mă gândeam că și lui îi este sete așa că îi dădeam și lui apă!Mai ales eram fascinată,deoarece știam că doar pe Pământ există viață,dar să văd că a existat o plantă frumoasă și pe Marte pentru mine a fost un lucru super ciudat de care mă bucuram și niciodată nu îl înțelegeam!Din păcate într-o zi în planeta Marte se anunțase frig,așa că m-am uitat la ghiocel și i-am spus :
-Prietene,pleci?Acesta cu frunzele lui palid la față mi-a spus că da.Am fost foarte tristă dar din păcate a trebuit să accept ceva care defapt îmi era greu de acceptat.Dar mi-am zis în gând :
-Asta este!Pănă la urmă tot o să apară anul viitor un ghiocel la fel de frumos!
