Răspuns :
Explicație:
Salut! ☀️
♥️ Cerință : Caracterizarea lui Lefter Popescu.
♥️ Răspuns :
★ Caracterizarea de personaj literară este relatată de o persoană care participă la acțiunea unei opere epice sau dramatice.
★ Modalitățile de caracterizare sunt de două tipuri:
- directe: făcute de narator, de alte personaje și autocaracterizare;
- indirecte: prin gesturi, fapte, atitudini, mediul în care trăiește protagonistul, limbaj, gânduri, relațiile cu alte personaje;
★ Planul redactării unei caracterizări de personaj:
- Introducerea: includerea personajului în textul dat;
- Cuprinsul: precizarea mijloacelor de caracterizare; trăsăturile personajului; precizarea relațiilor dintre personaje și evidențierea mijloacelor artistice folosite în caracterizare;
- Încheierea: formularea unei opinii cu privire la personaj.
★ ★ ★ ★ ★ ★ ★ ★
Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei ” Două Loturi „ scrisă de Ion Luca Caragiale, protagonist participant în desfășurarea acțiunii care se reflectă asupra lui.
Începutul nuvelei îl găsește pe protagonist într-o stare de agitație, de nervozitate explicată imediat prin pierderea biletelor de loterie, care, după numerele lor, ieșiseră câștigătoare. Privirea naratorului se așează în interiorul personajului, surprinzându-i reacțiile și modificările de comportament pe un traseu ce atinge trei momente paroxistice: deznădejdea și iritarea legitimă; fericirea maximă, la găsirea biletelor, căderea în întunericul alienării. Între cele două limite, fericirea și alienarea, episoadele căutarii febrile sunt tot atâtea puncte ale înaintării în agonie a rațiunii si a lucidității. Momentul confruntării cu listele oficiale ale seriilor câștigatoare este dramatic. În acest punct ” a-nceput să se jelească, să se bata cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să țopăie din picioare ”, iar naratorul îl parăsește pentru a nu deveni sentimental, melodramatic și convențional. În structura sa interioară nu mai are nicio rezervă de rațiune, nici anticorp lucid care să lupte cu degringolada psihicului. La cuvântul ” viceversa ”, ” se face vânăt ca ficatul ” și se descarcă într-o avalanșă de invective. În fața realității ” simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul ”.
Înzestrat cu o inteligență sclipitoare și cu o imaginație ieșită din comun, Ion Luca Caragiale folosește cu măiestrie ironia, satira și sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societății românești și pentru a contura personaje dominante de un defect moraș reprezentativ pentru un anumit tip uman - Lefter Popescu.
Starea de calm care-i umplea viața este tulburată de gândul unui câștig nesperat care îl face pe erou să ajungă într-o stare de oboseală fizică și psihică. Prin mijloacele de caracterizare indirectă: fapte, comportament, relația cu celelalte personaje, mediul în care trăiește, limbaj, eroului i se realizează un portret complex.
Tot zbuciumul interior al personajului, perturbând între fericire și disperare, duce inevitabil la prăbușirea psihică a personajului, care nu-și poate depăși condiția. Așadar, finalul nuvelei îl prezintă pe Lefter ca pe un ghinionist care își pierde uzul, speranța și gloria.
☁️☁️ Succes în continuare și o zi luminată! ☁️☁️
Vă mulțumim că ați ales să vizitați site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți alte întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag să reveniți și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!