"Asa sant,
asa sant mereu
can te astept
s nu vii... "
Finalul poeziei este foarte sugestiv, dezvăluind o intensă preocupare a personajului față de lumea înconjurătoare, dar și față de propria lui persoană.
Repetiția :
"Asa sant,
asa sant"
ne dă o imagine clară asupra singurătății celui care nu are vreme să
zăbovească asupra desfășurării firești a discursului narativ (poetic /!?).
Ultimile două versuri:
"can te astept
s nu vii... "
sunt deja niște versuri scurte, de despărțire și de uitare a celor bune și frumoase.