Intr.o seara frumoasa de vara mai exact in vacanta m.am apucat sa scriu o poveste pentru tema de la romana.
Era noapte si totul stralucea in jur , luna era superba stralucea de parca era o frumoasa piata pretioasa.Cerul era de un senin spectaculos iar stelele se asemanau cu bucati ale sufletului meu si formau un contrast foarte placut.Bunica mea a observat ca ma uit pe geam si notez cate ceva si de odata ma intreba:
-Ai tema de vacanta despre peisajul fantastic al cerului noaptea?
-Nu, intamplator m.am uitat pe fereastra si am observat o stransa legatura sufleteasca , uite , daca te uiti la stele le poti asocia cu bucatele de cristale rupte din inima mea ! Si daca te uiti la luna poti observa cum da un strop de lumina pe cerul albastru.
Bunica.i ii aluneca usor o lacrima pe obrazul ei palid .
-De ce plangi?
-Esti atat de micuta si totusi atat de sensibila...
Dar de ce asemeni stelele cu bucati ale inimii tale ?
-Pai acele bucati sunt formate din fiecare lacrima pe care am varsat.o de fiecare data cand am fost necajita .
Bunica a vrut sa spuna ceva dar nu apuca ,i se facu rau.Cazuta jos am simtit ca era sfarsitul .M.am speriat foarte tare , nici nu stiam ce sa fac.In mintea mea erau doar ganduri negativiste.,,Daca era ultima data cand o vad ?" ;,,Daca are probleme grave de sanatate?" Am sunat la salvare si am asteptat cu inima la gat . Am mers impreuna cu ea la spital.Dupa ce a vazut.o un medic a spus ca totul este in regula . Cand am auzit ca este bine am simtit ca este o seara foarte minunata pentru mine.
Cand am ajuns acasa am continuat sa privesc cerul si am terminat povestea despre seara minunata ce a avut loc in viata mea .
